Acest site foloseşte cookies. Navigând, îţi exprimi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Află mai multe detalii.

   

Dacia Lodgy



Ok. Să ne imaginăm următorul scenariu...te cheamă soția și-ți spune: ”cumpără, te rog, două bucăți de ceafă, 3 cepe, o pungă de mălai și 1kg de roșii. Diseară facem friptură la grătar și salată de vară. Uite 10 lei.” ... Sau: ”iubitule, aș vrea în centru, 4 camere, decomandat. Sper ca-mi ajung 20000€! Ce zici, găsim? Pliz, pliz?”...sau...sau... Ați prins ideea. Tot așa, presupun că într-o dimineață, echipa de proiectanți și designeri făcea...mă rog...ce face de obicei o astfel de echipă, când, directorul Dacia-Renault intră pe ușă și spune:”băieți, ce-ar fi să producem o mașină mare de tot, foarte solidă, bine echipată, economică și foarte ieftină? La treabă!”... Mda, sună imposibil, însă...nu știu prin ce mijloace, această echipă a reușit! Pănă să ajung la concluzia asta, am ”alergat” Lodgy-ul 1000km, până-n Moldova și retur, supunându-l la tot felul de probe: testul elanului (obligat de un iubit coleg de trafic, care a încurcat triunghiul roșu cu rombul galben), testul consumului, testul vântului lateral (cod galben de vijelie în Moldova, în timpul testului) și, poate cel mai important – testul copilului la bord. Teodora are 2 ani și 6 luni și a insistat să petreacă niște zile alături de mine, departe de București. Așa că un tătic, o puștoaică și 7 locuri au plecat prin țară în explorarea limitelor mașinii.


Dacia-Lodgy
Dacia-Lodgy



Până la ieșirea din București, în afara orelor de vârf, computerul de bord a afișat un consum în zona a 8l/100km. Mă uit în spate și abia zăresc luneta. Mă uit în sus – aceeași poveste cu plafonul. Deci poți să miști un microbuz, printre semafoare și străduțe cu un consum decent. Bucuros îmi continui drumul până când, de pe ”cedează” imi iese-n față un coleg de trafic. Claxonez, brachez stânga, brachez dreapta, frânez. Am scris ”claxonez?”...de fapt, mă înfig cu putere in airbag fără efect: Dacia a decis să păstreze butonul claxonului în capătul manetei semnalizării, ca la vechile 1300. Frânele, în schimb, nu mai sunt ”de Dacie”: mașina se oprește ”ca un Renault”. La fel și direcția: în pofida suspensiilor reglate ușor spre confort, mașina și-a menținut trasa dictată de volan. Dar, poate cel mai important lucru a fost că sistemul de ancorare a scaunului copilului și-a făcut treaba: Teo se uită ușor întrebătoare la mine, eu mă uit foarte prietenos la sofer, îl salut respectuos în sinea mea și-mi văd de drum. Amestec voios prin cutia care cuplează incredibil de exact. Cursele scurte ale schimbătorului aproape că mă îmbie la un condus sportiv. Primele trei trepte îmi sunt suficiente în oraș: schimb la 2500rot/min. și ajung la viteza maximă legală în treapta a 3-a. Etajarea cutiei de viteze ”stoarce” și ultimele resurse ale micului propulsor diesel de 1461 cmc. Dacă aș descrie-o altfel decât ”ideală”, aș nedreptăți-o: deși treptele de viteză sunt lungi, diferența dintre două trepte succesive asigură flux continuu de cuplu la roată. Vreau să evit atât să subturez motorul, cât și să sar de 2800 rot/min. (motorul devine zgomotos la turații ridicate), iar asta implică schimbări dese de viteze, însă asta-i mai degrabă o plăcere decât o problemă. Doar cotiera relativ înaltă face ca schimbătorul de viteze să pară poziționat un pic cam jos, iar schimbarea treptelor să se facă cu palma ușor coborâtă.


Dacia-Lodgy
Dacia-Lodgy
Dacia-Lodgy



Cu toate privirile aruncate spre Lodgy, devine o obișnuință să fiu în centrul atenției. Cei mai mulți sunt curioși. E greu să te uiți fermecat la un MPV cu formă de break și alură de microbuz, echipat cu jante de 15”. Pentru asta există coupe-urile. Lodgy, însă, are spațiu cât pentru 3 coupe-uri, motor pe 3 sferturi și consum mai bun. Nu spun că e urât: partea frontală e de-a dreptul agresivă. Desenul farurilor este dinamic și împreună cu partea inferioară a spoilerului, creează impresia de dinamism si forță. Din lateral, însă, suprafața prea mare din tablă neîntreruptă de vreun ornament din plastic, combinată cu pasajele mici ale roților, creează o imagine ușor necizelată. Dar, cum ornament înseamnă bani în plus, totul capătă sens. Un set de jante de diametru mărit ar atenua impactul vizual al înălțimii tablei la aripi și uși. Stopurile interesant desenate și luneta curbată atenuează inteligent mărimea impresionantă a hayonului. Deschiderea acestuia lasă un spațiu imens, perfect pentru încărcarea obiectelor voluminoase, iar marginea joasă a portbagajului este perfect adaptată acestui lucru. Volumul portbagajului, în configurația cu 7 locuri este de 207 litri. Spre comparație, Chevrolet Orlando oferă doar 101 litri... La Lodgy-ul cu 5 locuri, portbagajul crește până la 827 litri, iar dacă se rabate și bancheta, ajunge la 2617 litri... Al treilea rând de locuri este utilizabil și pe distanțe mai lungi. Spațiul pentru genunchi este suficient, fără a putea concura cu cel de pe al doilea rând. Libertatea de mișcare a capului este scoasă din discuție (până și rockerii se pot manifesta în voie), în timp lățimea mare a habitaclului asigură un spațiu suficient pentru umeri.

Dacia-Lodgy
Dacia-Lodgy
Dacia-Lodgy
Dacia-Lodgy
Dacia-Lodgy
Dacia-Lodgy


Per ansamblu, interiorul surprinde: de la bordul și fețele de uși bicolore, la desenul modern, rotunjit – totul arată excelent! Plasticele sunt tari, însă sunt foarte bine fixate: la denivelări nu am parte de niciun zgomot. Și întâlnesc denivelări la tot pasul. După Buzău, situația se complică: sunt lovit de o rafală de vânt lateral atât de puternică, încât reușesc cu greu să țin mașina pe trasă, mai ales că sub roți și-a făcut apariția un strat subțire de zăpadă. Decid să nu mă mai joc cu soarta și rămân potolit, laolaltă cu microbuzele, pe prima bandă. În schimb, butonez un pic sistemul infotainment. Este foarte intuitiv în utilizare: touch-screen-ul funcționează fără sincope, tastele (virtuale) sunt mari, meniul – simplu. Aș fi vrut să scriu: ”Rammstein se aude de vis prin difuzoare!” însă, grație Teodorei, soundtrak-ul București- Slănic Moldova a fost compus din ”Eu am zece degetele” și ”A fost odată un castel”. Și da, se aud excelent! Sistemul de navigație funcționează fără cusur și cunoaște până și fundăturile din orașele mici. Iar conectivitatea bluetooth reperează telefonul și, grație interfeței simple, efectuează și primește apeluri simplu, prin microfonul și boxele mașinii. Telefonul își găsește loc numai în cotiera centrală capitonată. În orice alt buzunar se poate zgâria. Sistemul infotainment beneficiază de conexiune USB/ipod și satelit de comandă la volan. Înțelegeți, deci, că cei 300€ ceruți de Dacia reprezintă o sumă mică. Ajung la Slănic, cu o fetiță înfometată, cu o mașină mai puțin înfometată (5,8l/100km în medie) și cu mintea ușor derutată: așteptam hibe serioase, dar nu prea găsesc! ”Și mâine e o zi!”, îmi spun.


Dacia-Lodgy
Dacia-Lodgy
Dacia-Lodgy



A doua zi, profit de lipiciul pe care-l are fata la recepționere și ”evadez” singur într-o probă de viteză pe traseu montan. Mă joc prin zona Slănic Moldova – Tg. Ocna – Onești - Oituz, pe diferite variante virajate. Până la încălzirea motorului, apelez cu încredere la încălzirea în scaune, care funcționează un pic exagerat pentru gusturile mele: când începi să te panichezi că-ți rumenești târtița, se decuplează total o perioadă, urmând ca, după câteva zeci de secunde, ciclul să se reia. Sigur, senzația a fost amplificată de cele -20 grade de-afară, dar n-ar fi stricat o încălzire cu două trepte sau, poate, un prag maxim al încălzirii mai coborât. Poziția la volan (nu foarte înaltă, cu volanul aproape vertical) îmi permite să încerc abordări îndrăznețe de viraje, însă înălțimea mare a caroseriei mă descurajează. Lodgy nu e făcută pentru asta (sper că Alain Prost, care pilotează un Lodgy Glace nu citește asta). Oricum, la volan ești conștient permanent de centrul de greutate înalt, așa că te oprești instinctiv din accelerare înainte să vizitezi pășunile. Trec și prin localități, și am ocazia să testez sistemul de limitare a vitezei: îl cuplezi, setezi viteza maximă și la sarcini parțiale nu poți depăși viteza respectivă. Foarte util pe autostradă, mai puțin util pe drum național presărat cu localități (de tipul București-Bacău, de exemplu). La nevoie, apeși accelerația la podea și o zbughești peste viteza-limită. E o dotare utilă pentru cei care parcurg frecvent autostrăzi cu limită constantă de viteză, mai puțin pentru șosele unde limita legală de viteză alternează. Alternez și eu viteza între localități și remarc faptul că, la 100km/h, în treapta a 5-a, am 2000rot/min. Adică sunt la limita inferioară. Inginerii nu s-au chinuit să ”înghesuie” 6 trepte de dragul de a cupla ultima viteză pe drum național, ci au etajat cutia de așa natură încât să mențină motorul în plaja de cuplu maxim la orice viteză. Și astfel, accelerările devin o plăcere.


Dacia-Lodgy



Mă rog, mai puțin prin prisma sunetului răgușit. Firește, e un aspect pe care orice proprietar de diesel cu cilindree mică îl cunoaște și și-l asumă. Dacă poți trece peste cloncănitul scos de agregat în sarcină, sunt mari șanse să te împrietenești la cataramă cu Lodgy! Eu am făcut-o, mai ales că, pe serpentine, motorul s-a dovedit mai sprinten decât un 1,4TDCi ce echipa o Fiesta Mk7. Tot pe serpentine, deflectoarele de aer din dreptul montantului A, în combinație cu oglinzile generos dimensionate îngrădesc într-o oarecare măsură vizibilitatea asupra mașinilor ce vin de pe contrasens, fapt pentru care nu recomand achiziționarea lor. Revin încântat spre Slănic, în treapta a 4-a, dar retrogradez degrabă într-a 3-a. În lanțul de localități, treapta a 4-a e inutilă: la 2000rot/min am 75km/h. La intrarea în Slănic, computerul de bord indică 7,5l/100km după un pilotat în sarcină maximă în cea mai mare parte a timpului. Per ansamblu, în afara localității consumul oscilează între 5,5 și 6l/100km. E o valoare bună, sub cea a concurenței. La fel de bune sunt și alte detalii: de exemplu, la Lodgy, comenzile pentru geamurile electrice sunt situate, în sfârșit, pe uși. Și, poate la fel de important – ultimul rând de scaune beneficiază de difuzoare de aer proprii pentru picioare. Astfel se evită marea problemă a van-urilor: diferențele mari de temperatură în habitaclu. Nu în ultimul rând, sistemele de ancorare al centurilor de siguranță de pe banchetă ”se ascund” în fante dedicate, astfel că a te așeza în mașină nu mai presupune riscuri de vânătăi pe târtiță.

Dacia-Lodgy
Dacia-Lodgy
Dacia-Lodgy
Dacia-Lodgy


Seara, după două zile pline petrecute alături de Dacia Lodgy, concluzionez: valoarea mașinii îi depășește evident prețul de achiziție. Nu este o mașină pentru familiile cu 2-3 copii, care pot găsi în Logan un partener robust, spațios și ieftin, decât dacă sunteți obsedat de spațiu. Este o mașină pentru călătorii, pentru familii numeroase, pentru transportat orice depășește capacitatea altor MPV-uri. Este o mașină în care al 3-lea rând de scaune poate fi accesat și folosit pe distanțe rezonabile. Este o mașină ieftină, economică, robustă, și, în varianta de top, bine dotată. Surprinde exact filosofia producătorului român de autovehicule, de a oferi mult la preț de dumping. Este o Dacie, în adevăratul sens al cuvântului.


Dacia-Lodgy
Dacia-Lodgy
Dacia-Lodgy
Dacia-Lodgy
Dacia-Lodgy
Bogdan Grigorescu

Comentarii

Ionut la 24 Ianuarie 2013
Bun articol, documentat si amuzant. Am obesrvat ca nu ai insistat foarte mult pe spatiile de depozitare ale lui Lodgy. Poti detalia acest aspect?

sorin la 26 Ianuarie 2013
Cred ca nu ar fi fost rau daca ne-ai fi spus cateva vorbe despre motorul 1.2TCe de 115CP,sau poate te-ai gandit sa faci un articol separat?


Adauga un comentariu
Nume
Email
  (nu va fi facut public)
 
 
 

© 2008 - 2017 demaraj.ro. Toate drepturile rezervate.
Reproducerea continutului din acest site este permisa numai cu acord scris.