Alegerea uleiului

24 ianuarie 2010 de Bogdan Grigorescu

Pentru ce are nevoie motorul maşinii mele de ulei?
Ce ulei trebuie sã aleg pentru motorul maşinii mele?
Ce reprezintã specificaţiile de pe bidonul cu ulei?
Când trebuie sã schimb uleiul maşinii?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebãrile frecvente pe care şi le pune fiecare conducător auto. În cele ce urmeazã, vom încerca sã explicãm în detaliu mai multe aspecte referitoare la lubrifianţii motoarelor de autovehicule.

Între douã suprafeţe care se aflã în contact şi care se gãsesc în mişcare relativă, ia naştere frecarea. În motor existã multe astfel de ”cuple de frecare”: segmenţi – cilindru; bucşã – cuzinet – maneton; cuzinet – palier; arbore de distribuţie – tachet etc. Invariabil, frecarea are douã consecinţe majore: uzarea suprafeţelor aflate în contact şi încãlzirea acestora.

Pentru întârzierea apariţiei uzurii, pentru protejarea, rãcirea şi curãţarea motorului se utilizeazã lubrifianţi auto. Aceştia se împart în trei mari categorii: uleiuri minerale, uleiuri semisintetice şi uleiuri sintetice. Diferenţele dintre cele trei tipuri de ulei constau, în principal, în modul de obţinere a produsului final: dacã la uleiurile minerale, baza o reprezintã uleiul extras din subteran (pânã la 85% din compoziţie), la care se adaugã diverşi aditivi, uleiurile sintetice sunt rezultatul exclusiv al unui proces de sintezã “de laborator”. Uleiurile semisintetice reprezintã un compromis între cele două categorii amintite mai sus.

Cei mai performanţi lubrifianţi sunt cei sintetici, ei având exclusivitate în competiţiile automobilistice, unde motoarele sunt solicitate la sarcini mari pe toatã durata cursei. Aceasta înseamnã cã sunt şi cei mai potriviţi pentru maşina dumneavoastrã. În schimb, sunt – cu siguranţã – şi cei mai scumpi…

Iatã, în continuare , câteva caracteristici ale uleiurilor:

Viscozitatea

Reprezintã una dintre proprietãţile principale ale uleiului, a cãrei valoare trebuie sã varieze cât mai puţin în exploatare, la toate regimurile de funcţionare a motorului. Cu cât viscozitatea depinde mai puţin de temperaturã, cu atât uleiul este de o calitate mai bunã.

Dacã motorul are un grad mic de uzurã, iar condiţiile de utlizare implicã temperaturi scãzute, atunci este recomandat un ulei cu o viscozitate micã (tip 0w, 5w sau 10w).

Dimpotrivã, dacã motorul este uzat sau dacã utilizarea se face în condiţii de temperaturã ridicatã, ori la sarcini mari, este de preferat un ulei cu o viscozitate ridicatã, care sã rãmânã “gros” şi la temperaturi înalte. În acest fel, între suprafeţele aflate în contact şi în mişcare relativă se va forma o peliculã de ulei ce va suplini jocurile care tind spre valorile maxim tolerate, din cauza uzurii (uleiuri la care al doilea număr să fie cât mai mare).

Teoretic, uleiul cel mai performant trebuie sã aibã primul număr cât mai mic, iar pe ultimul cât mai mare. De exemplu: 0 w 60. Acesta s-ar comporta la rece precum un ulei cu viscozitate “zero”, deci – excelent (ar pãtrunde repede prin toate canalele din motor), iar la 100 de grade Celsius se va comporta ca un ulei care ar fi avut iniţial viscozitate 60, deci s-ar menþine “gros” , asigurând o protecþie optimã la temperpaturi şi sarcini mari.
Pentru îmbunãtãţirea viscozitãţii sunt adãugaţi aditivi în uleiul de bazã.

Onctuozitatea

Numitã popular “puterea de ungere”, onctuozitatea reprezintã capacitatea lubrifiantului de a forma o micropeliculã de ulei, puternic aderentã la suprafeţele metalice aflate în mişcare. Pentru aceastã proprietate a uleiurilor de motor nu s-a stabilit încã o unitate de mãsurã. Obţinerea unui ulei cu onctuozitate mai mare se face prin utilizarea unor aditivi care mãresc rezistenţa peliculei.
Punctele termice caracteristice

Acestea sunt caracteristici ce pun în evidenţã comportarea lubrifianţilor la diferite temperaturi. Ele sunt:
– inferioare (de congelare, curgere şi tulburare);
– superioare (de inflamabilitate, ardere şi aprindere).

Un ulei de calitate ridicatã trebuie sã aibã punctele termice inferioare cât mai mici, iar pe cele superioare, evident, cât mai mari. Aditivii depresanţi reduc temperatura de congelare a uleiurilor, îmbunãtãţindu-le fluiditatea la temperaturi joase.

Stabilitatea la oxidare

Oxidarea ueiului se produce din cauza agitãrii acestuia în carterul inferior al motorului, în prezenþa unui exces de aer, la o temperaturã înaltã. Rezultatele acestui proces sunt substanþe solubile şi insolubile în ulei , neutre şi acide, care produc scãderea calitãţilor de umplere şi creşterea aciditãţii. Contracararea acestui proces se realizeazã prin adãugarea unor aditivi antioxidanţi, anticorozivi şi detergenţi, antispumanţi şi polifuncţionali.

Dupã cum am arãtat, la elaborarea unui lubrifiant auto se folosesc mai multe tipuri de aditivi, care îi asigurã acestuia un comportament optim la toate regimurile de funcţionare.

Drept urmare, firmele cu tradiţie în domeniu resping ideea adãugãrii suplimentare de aditivi, la schimbarea uleiului, pentru cã aceaştia nu fac decât sã-i altereze calitãţile. Aşadar, dacã folosiţi un ulei mai ieftin – care provine de la firme mai puţin cunoscute – şi cumpăraţi un aditiv separat, vă asumaţi şi riscurile de a înfunda canalele de ungere şi de a înregistra incidente tehnice.

Cât de des trebuie schimbat uleiul?

Cu cât îl schimbãm mai des, cu atât motorul va rezista mai mult. Totuşi, uleiul trebuie înlocuit la intervale recomandate în cartea tehnicã a fiecãrui autoturism.

Odatã la câteva schimburi de ulei (4 – 5) vã recomandãm utilizarea unui produs OIL FLUSH, care – datoritã dispersanţilor, solvenţilor şi detergenţilor – asigurã curãţarea motorului (în interior), îndepãrtarea reziduurilor şi a depunerilor, evitând contaminarea uleiului proaspãt.

Pentru uleiuri mai ieftine, utilizate din experienţã personalã, vã recomand sã utilizaţi un condiţionator de metal, substanţã care aderã la suprafeţele metalice şi care formeazã un strat de molecule ce împiedicã frecarea directã dintre feţe. Acesta se menţine activ aproximativ 50.000 km şi preţul relativ ridicat se amortizeazã în timp, prin mãrirea evidentã a duratei de viaţã a motorului.

Dacã motorul este nou, urmaţi instrucţiunile din cartea tehnicã. Dacã, din diferite motive, nu mai aveţi cartea tehnicã a autovehiculului şi motorul a fost reparat, vã sfãtuim sã faceţi primul schimb de ulei la 500 km, apoi la fiecare 5.000 km, iar după parcurgerea primilor 35.000 km sã-i adãugaţi un condiţionator de metal.