Duster vicecampion

10 octombrie 2010 de Bogdan Grigorescu

Drumul

Vineri-dimineaţă. Ora 5. Grupul jurnaliştilor români s-a întâlnit la Otopeni. Destinaţia: Super Besse, staţiunea franceză unde avea să se ţină ultima etapă a Trofeului Andros. Zăpadă, rafale de vânt, decolare perfectă, zbor lin, escală şi în final Aeroportul din Clairmont-Ferrand. De aici – un tur al oraşului cunoscut în special drept sediul companiei Michelin. Cea mai mare partea ventiurilor localităţii este datorată uzinei producătoare de pneuri. Am făcut un tur de oraş cu microbuzul echipei Dacia şi am descoperit stadionul de rugby (echipa locală se află pe locul 2 în campionatul francez), muzeul Michelin şi în general o atmosferă liniştită de orăşel de provincie. Nu pare un oraş industrial, ci mai degrabă o staţiune montană, datorită zonei de deal şi a întinselor spaţii verzi. Din cauza vremii, condensul de pe geamuri nu ne-a permis fotografii clare, însă îl putem încadra în peisaj…în fond, e condens franţuzesc!

După un contact cu faimoasele preparate culinare franceze, de la care n-au lipsit pateul de ficat de raţă şi creveţii, precum şi un vin sec, am luat drumul staţiunii Super-Besse. Temperatura scădea invers proporţional cu creşterea altitudinii, iar de la un punct a început să ningă. Premisele unei curse excelente erau create! În staţiune, nămeţii de zăpadă erau serios pieptănaţi de rafale puternice de vânt. În decorul hibernal, Super Besse părea un colţ de rai pentru împătimiţii sporturilor de iarnă. Din când în când sunetul ascuţit al vântului era spart de un motor de 350cp scos la antrenamente pe circuit. Între munţi fiind, efectul a fost ridicarea părului de pe scăfârlie, concomitent cu apariţia unui rânjet de fericire între cele două urechi. După o cină mai degrabă nemţească, ne-am retras spre camere, pentru a ne odihni. Urma o zi de neuitat!

Ziua cursei
…sambătă. Echipaţi cu bocanci, mânuşi şi haine izoterme, am ieşit pe traseu. Circuitul de la Super Besse este situat într-o mică depresiune înconjurată de dealuri, ideală pentru organizarea curselor de maşini. După primirea legitimaţiilor oficiale (obţinute cu greu – nu pot să trec peste birocraţia tipic latină), am luat cunoştinţă cu sala de presă. În esenţă un trailer supradimensionat montat pe un cap tractor Renault Magnum, sala de presă a fost îndeajuns de încăpătoare pentru toţi jurnaliştii prezenţi la cursă.

Apoi am fost conduşi la motorhome-ul Dacia, unde am reuşit să luăm un interviu (oficialii Dacia l-au făcut posibil) cvadruplului campion mondial la F1, Alain Prost. Dincolo de valoarea incontestabilă, „Le Professeur” este un om de nota 10, care n-a lăsat niciun moment impresia de vedetă, ci mai degrabă de bun simţ şi amabilitate în exces. Am profitat de ocazia oferită de team-ul Dacia şi i-am adresat câteva întrebări mai mult sau mai puţin comode. Interviul complet îl puteţi găsi în filmul de la sfârşitul articolului.

După interviu, Le Professeur ne-a condus în garajul Duster-ului, pentru a ne oferi câteva detalii despre maşină. Am aflat că bolidul a fost dezvoltat de la zero de divizia sport Renault, pornindu-se de la şasiul din oţel. Detaliile complete despre fişa tehnică le puteţi vedea aici.

După o masă copioasă, cu gust franţuzesc şi proporţii româneşti, am luat drumul circuitului. Am ieşit pe traseu în căutarea locurilor ideale de fotografiere şi filmare, cu acceptul oficialilor. S-a dovedit ulterior că munca a fost în zadar: jurnaliştii au fost obligaţi să se-nghesuie pe 10 metri de balustradă pentru a fotografia. Tot cu acceptul oficialilor, au ieşit şi câteva maşini electrice de competiţie, când noi încă ne aflam pe pistă (fascinant, însă extrem de periculos, deci din nou latin). Am savurat momentul şi ne-am retras în aşteptarea sesiunii de calificări….care a demarat în forţă, sub privirile-mi siderate. Sunetul celor 6 cilindri mi-a inundat creierul, iar adrenalina – venele.

Cui nu a privit pe viu o astfel de cursă îi e greu să înţeleagă, însă senzaţiile sunt deosebit de puternice, chiar şi de la câţiva metri depărtare de traseu. La start s-au succedat maşini de clasă mică şi compacte consacrate, de la Skoda Fabia, Fiat Grande Punto şi Renault Clio, până la BMW Seria1, Toyota Auris, Fiat Stilo, Kia Rio şi Citroen C4.

Dar noi nu asta aşteptam. Noi aşteptam Duster-ul. Şi, parcă pentru a ne face aşteptarea mai lungă, Alain şi a sa Dacie au intrat în ultimul grup de 4 maşini pe circuit. A meritat aşteptarea. Niciodată n-am văzut o Dacie (sau, mă rog, un bolid cu emblema Dacia) glisând cu o asemenea măiestrie! Stilul de conducere abordat de Alain a fost echilibrat, deci foarte eficient.

Cu toate că în prima şedinţă de calificări a încercat toate artificiile tehnice de care dispune, Profesorul n-a reuşit decât un loc 9. Cauza a fost greutatea suplimentară cu care organizatorii au încărcat Duster-ul: din cauza rezultatelor excelente obţinute în cursele anterioare, valorile maşinilor au trebuit echilibrate. A doua şedinţă de calificări s-a terminat şi mai slab pentru noi: locul 13. De aceea, Duster a plecat de pe locul 10 în cursă. O cursă fără miză, de altfel, care nu putea schimba clasamentul final al campionatului. La finalul celor 7 etape ale campionatului, Alain Prost şi-al său Duster au reuşit un rezultat fantastic: locul 2! Rezultatul este cu atât mai valoros cu cât a fost sezonul de debut al Daciei în Trofeul Andros.

Concluzia

La 12000m deasupra Europei, discutam, la un pahar de lapte, cu piticul din capul meu. E negru si negativist prin definiţie. Cu toate astea, până şi el e de acord cu valoarea rezultatului obţinut de Dacia şi Alain Prost. În final, o mai mică importanţă are faptul că doar câteva elemente de caroserie au mai rămas din modelul original. Cel mai important este că emblema, numele Dacia şi drapelul României au apărut în compania unor constructori cu tradiţie în motorsport şi, mai mult, şi-au dovedit supremaţia în faţa acestora. Este un imens aport adus imaginii constructorului român.

Alain Prost a sintetizat întreg sezonul în interviul acordat la finalul cursei:

La două luni de la debut, Trofeul Andros s-a încheiat la Super Besse. Care este bilanţul după primul sezon cu echipa Dacia?
„Aş spune că ne aflăm acolo unde prevedeam că vom fi înaintea primei curse. Ne-am atins obiectivele, chiar dacă în sportul auto putem mereu să fim mai buni. La o primă participare şi cu o maşină complet nouă, am fost o adevărată provocare pentru adversarii perfect rodaţi. Faptul că am terminat pe locul doi un campionat în care ne-am înscris astfel reprezintă un rezultat bun.”

Aţi început foarte bine sezonul: aţi obţinut două victorii cu ocazia primelor două week-end-uri din cursă.
„În lupta pentru titlu cu Jean-Philippe Dayraut [Skoda], ştiam că trebuie să fim pe fază încă de la primele curse şi să terminăm prima parte a sezonului cu o întârziere cât mai mică. Cu cele două victorii, la Val Thorens şi la Grandvalira, ne-am ţinut de plan. Prevăzusem să facem un mare pas înainte cu privire la dezvoltarea maşinii în perioada sărbătorilor de iarnă. Dar sportul auto nu este o ştiinţă exactă şi n-am reuşit să obţinem performanţa scontată în acel moment. Jean-Philippe Dayraut a dat o lovitură cu ocazia reprizei de la Isola 2000. Cred că atunci s-a jucat trofeul. Am recuperat la Lans-en-Vercors, înainte de a obţine o a treia victorie la Saint-Dié-des-Vosges.”

Ce v-a lipsit pentru a obţine titlul?
„Timp, pur şi simplu! Cu şapte curse în două luni, Trofeul Andros nu prea lasă marjă de timp echipelor. Este aproape imposibil să faci teste între două curse. Până la ultima cursă am lucrat ca să înţelegem şi să îmbunătăţim maşina. Vom profita acum de sfârşitul iernii pentru a analiza datele adunate, pentru a testa noile soluţii… Chiar dacă nu s-a luat nicio decizie pentru sezonul următor, dorim să pregătim viitorul.”

Cum a fost percepută intrarea Dacia în sportul auto?
„Intrarea unui nou constructor a fost un lucru pozitiv atât pentru Trofeul Andros, cât şi pentru sportul auto în general. A făcut ca mentalităţile să evolueze. Dacă o marcă e low cost nu înseamnă că nu poate da dovadă de performanţă şi fiabilitate! Am simţit o atitudine favorabilă atât din partea media, cât şi din partea spectatorilor, fie că erau pasionaţi de sportul auto, fie că nu. Dacia beneficiază de un mare capital de simpatie, întărit de această intrare în competiţie. Din acest punct de vedere, consider că ne-am depăşit cu mult obiectivele!”

Clasament general final Trofeul Andros : 1. Dayraut 860 puncte – 2. Prost 830 puncte – 3. Panis 811 puncte – 4. Balas 798 puncte – 5. Dubourg 775 puncte – 6. Lagorce 772 puncte – 7. Thoral 761 puncte – 8. Rivière 752 puncte – 8. Thoral 750 puncte – 9. Llorach 729 puncte – 10. Pernaut 697 puncte…

Voi ce spuneţi?