Renault Laguna dCi

30 noiembrie 2008 de Bogdan Grigorescu

Merveilleux

„Numiti în 5 secunde tot atâtea simboluri galice.” Daca ati primi o astfel de provocare, ce ati raspunde? Probabil: Turnul Effel, cocosul galic, Champs Elysees si Edith Piaf. Bine, si ultimul? Nu, nu ultimul. Primul. Aproape sigur, primul simbol al Frantei este Renault. De ce? Pentru ca timp de cateva decenii, Renault a avut drept actionar majoritar statul francez, fiind una dintre cele mai mari fabrici din Hexagon. Pentru ca de-a lungul timpului, Renault a fost cel putin o data campion al tuturor competitiilor la care a participat. Pentru ca timp de 3 decenii, toti Românii s-au plimbat cu Renault 10 si 12… Si pot sa continui asa aproape la nesfârsit. Partea cea mai interesanta este ca, desi fabrica de stat, Renault nu a fost niciodata adeptul conservatorismului. Sa nu uitam ca istoria începe în 1898, adica odata cu istoria automobilului. În 1925, Renault 6CV a stabilit un record de economie, parcurgând 100km cu doar 3,6l benzina, iar 40CV a strabatut 3385km în 24 ore (141km/h în medie)…ambele fiind autoturisme de serie, fara modificari. În 1934, Renault a lansat primul autoturism cu tractiune fata. Asta doar ca sa vedem de cât timp iese Renault în evidenta prin performante si inovatii… Cât despre modele avantgardiste, sa nu uitam de mai recent lansatele Avantime, Vel Satis sau chiar Megane HB. Daca primele doua nu au avut mare impact pe piata, ultimul a stralucit. Ei bine, stiind toate astea si cunoscând precedenta generatie de Laguna, cum credeti ca arata/se comporta/se simte noua Laguna? Va spun eu: altfel. Diferit de ceea ce se afla pe piata în acest moment.

Vorbind cu Sorin, PR la Renault Romania, am înteles ca francezii au sperante foarte mari legate de noua generatie. La data primirii masinii, câteva vedete de televiziune din România îsi cumparasera deja Laguna, fapt care m-a facut si mai nerabdator sa o testez. Si iata-ma si la volan. Înconjurat de plastic moale si de linii curbe, viata a devenit brusc mai interesanta. Trebuie sa recunosc ca totul este firesc la bordul Lagunei. Pare ca nimic nu-i asezat artificial. Consola centrala este extrem de inteligent structurata si tocmai de aceea este foarte mica. Comenzile climatizarii, de exemplu, ocupa o suprafata infima pe bord, însa asta nu împiedica atingerea unui nivel de top al functionalitatii. Detaliul bine gândit care anuleaza probabilitatea de a confunda butoanele este forma acestora, diferita de la unul la altul. Pentru a rupe monotonia, interfata instalatiei audio este ingusta, alungita si la fel de usor de accesat. Numai meniul mi s-a parut un pic alambicat, însa asa se întâmpla când ai un sac de optiuni în a personaliza sunetul si restul caracteristicilor. Piesa de rezistenta mi s-a parut însa volanul, o capodopera ce copiaza forma unuia de Formula1. Tesit în partea de jos, acoperit cu piele aderenta si imitatie de aluminiu pe cele 3 spite, arata si se simte excelent. Cât despre celelalte elemente din habitaclu, e greu sa gasesti în segmentul D un interior mai placut la atingere. Pâna si plasticele tari din care sunt confectionate butoanele sunt fine, asta ca sa nu mai vorbesc de cele moi… Tapiseria de pe scaune este o combinatie fericita între textil si piele, rafinata si rezistenta. Pe scurt, mi-a placut extrem de mult interiorul, fapt pentru care am decis sa beneficiez mai mult de el. Asa ca mi-am luat sotia si prietenii si am scos Laguna la plimbare într-un mini-concediu, ca doar vorbim despre o masina creata special cu scopul de a duce comod, rapid si economic din punctul A in B 4 persoane si bagajele aferente…unde mai pui ca e si break… Deci sa facem cunostinta: Simona, Alina, Ovi si eu, Bogdan. Zis si facut: vineri pe la 12 aveam sa parasim Bucurestiul si sa apucam spre Brasov – Tg.Secuiesc – Onesti pentru una dintre cele mai frumoase si solicitante rute pe care le adoptam la teste. Ceea ce eu ca sofer n-am observat, a remarcat Ovi la urcarea în masina, sarind ca ars: centurile de siguranta de pe bancheta nu au locasuri speciale, ci stau pe sezut, iar daca nu ai noroc, în propriul sezut. El n-a avut, asa ca a scapat de povara fecioriei… În 5 minute însa a uitat întâmplarea, îndreptându-si atentia catre spatiul regesc pe care galii s-au omorât sa-l proiecteze numai si numai pentru el. E placut sa stii cât de important esti pentru Renault. Îi ascult cu bagare de seama comentariile si ma întorc la oile mele, încercând sa înghesui câteva obiecte prin spatiile de depozitare din interior. Acum observ ca sunt multe si toate-s capitonate, fapt care ma face sa-i dau în sinea mea dreptate lui Ovi. Chiar te simti excelent în Laguna! Plec de pe loc încântat de parca ar fi fost masina mea. Da, e spatioasa ca un Airbus si are la exterior (in varianta break) aspect de TGV. Ajung la semafor, unde observam unanim privirile curioase ale celor din jur. Nu stiu daca li se pare frumoasa sau doar îi intriga prezenta ei… E drept ca reusita design-ului exterior este o chestiune de gust, dar dupa cum explicam la început, asta este o caracteristica a Renault-urilor. Va place Barbara Streisand? Nici mie. Totusi, James Brolin (care este fara indoiala un barbat adevarat) s-a casatorit cu ea. Deci, dupa cum spune americanul, „frumusetea este in ochii privitorului”. Mie-mi place Laguna. Iar desenul varintei break mi se pare chiar extrem de reusit. Mie, care nu suport break-urile. S-a dat verde si plec usor de pe loc, în uralele auditoriului. Apas mai brusc acceleratia pentru a-mi surprinde prietenii, dar cel surprins sunt chiar eu: mai trec 1-2 secunde pâna când MAC-ul raspunde solicitarii mele. De ce? Pentru ca la turatii apropiate de cea de relanti turbina este mai lenesa în raspunsuri. Dar, în fond, de câte ori va întâlniti în conditii normale si corecte de exploatare cu o astfel de situatie? Va spun eu: niciodata. Daca vreti sa lasati gume pe asfalt la plecarea de la semafor, accelerati pâna la 2000rot/min. si debreiati: în mai putin de 10 secunde atingeti prima suta de km/h… Nu este insa tratamentul de aplicat Lagunei Estate…altele îi sunt virtutile… Pentru a i le afla ies pe DN1 si setez viteza de croaziera la 70km/h. Consumul scade sub 5l/100km. Accelerez progresiv, iar consumul creste odata cu viteza. Doar computerul de bord, setat pe „consum instantaneu” tine mai greu pasul cu cresterea consumului, avand o inertie relativ mare. Pe de alta parte, vitezometrul este cel mai exact pe care l-am avut pana acum la o masina de test: abatere aproape nula fata de viteza reala indicata de sistemul de navigatie. In Ploiesti decid sa apuc spre Cheia si in sunet de Bad Boys Blue (ca sa-mi aduc aminte de tinereti) tai virajele mai ceva decat cu un coupe. Sunetul parca vine dintr-o alta galaxie (daca este reglat corect), dar nici muzica nu-l solicita prea tare… Aleg alt disc din cutiuta cu maimute (aka magazia de CD-uri) si-l pun serios la treaba… Faith No More scoate untul din difuzoare, care ajutate de un amplificator de mare clasa reproduc adanc chitara-bass si extrem de natural vocea de exceptie a lui Mike Patton. Atmosfera „se pupa” perfect cu comportamentul sublim pe viraje. Ruliu nu exista, iar cand tinde sa se manifeste, este contracarat de ESP. Sistemul este departe de a fi brutal si lasa un pic adrenalina sa salte pulsul si tensiunea. Partea buna este ca nici macar nu se simte cand intervine, lasand permanent impresia ca esti in control 100%. Acceleratiile pe virajele in rampa dezvaluie un propulsor agil si fin, cuplul fiind transmis la roata fara smucituri si cu intarzieri normale pentru un turbo-diesel. Ajung pe plat si-i testez capacitatea de a depasi „in scurt”. Sunt asistat fara probleme de fiecare Nm, care ma lanseaza fin si rapid la apasarea completa a pedalei. La fel de usor ma si opresc, franele fiind excelente. La intrarea in Onesti dau sa ocolesc cateva gropi si problema pe care o observasem de ceva timp incepe sa ma deranjeze mai tare: parbrizul distorsioneaza imaginea in partea de jos, pe o inaltime de cca 1cm… E deranjant, iar la o masina cu astfel de pretentii – greu de acceptat. Seara – impresii, remi, vin rosu si somn de voie. Sambata – din nou pe cai. Destinatia: Durau. Pornirea masinii – inca un prilej de mirare pentru prieteni: nu mai avem cheie, ci cartela. Iar cartela este inteligenta. Firul evenimentelor decurge cam asa: cu cartela in buzunar te apropii de masina, pui mana pe manerul usii si aceasta se deschide. Urci la volan, apesi scurt butonul Start/Stop si acesta porneste fara a introduce cartela in fanta. La coborare, apesi acelasi buton, motorul se opreste, iar la departarea la mai mult de 4m de masina, aceasta se incuie singura. SF? Nu, doar Renault. Ca si pana acum, masina a mers fara greseala, iar singurul lucru pe care i l-as reprosa ar fi un scartait enervant din zona trapei electrice. Putin ulei de mecanisme si totul s-ar fi rezolvat. Plafonul panoramic a accentuat senzatia de spatiu, oferind (mai ales de pe bancheta) o perspectiva greu de imaginat, atat asupra cerului, cat si asupra doamnei cu SUV-ul care mi-a taiat calea. Angajat in depasire, remarc fericit cum un monstru imi intra in fata fara a privi in retrovizoare daca vreun nebun o sa se lipeasca de el in urmatoarele 2 secunde. S-ar fi lipit, insa franele au facut pneurile sa muste din asfalt intr-un mod animalic, mentinand masina stabila fara vreo corectura din volan, insa lipind-o pe Simona de scaunul din fata. La propriu. AFU (asistenta la franarea de urgenta) a functionat ca la carte, ajutandu-ma sa evit…inevitabilul. Doamna de la volanul SUV-ului s-a scuzat, dar problema este ca din pacate prea multe masini mari ajung in mainile unor oameni prea prost pregatiti pentru a le stapani. Dau din cap si pana la Durau uit incidentul. Ajuns la destinatie, remarc un consum mediu de 7l/100km, corect pentru modul (foarte) alert de conducere. Profitam de timpul ramas pentru a urca la cascada Duruitoarea. Dupa 2 oare de catarare, ajungem epuizati la aceasta minune a naturii, pe care va invit s-o vizitati… Intoarcerea spre Durau: padure, seara, glume cu ursi, „ce tara minunata avem”, poze. In statiune – tochitura moldoveneasca, poale-n brau, un Cabernet si o discutie cu Ene pana dimineata. In zori, repet figura cu cartela si-mi atrag numele de Picard. Pornesc si un mic nor de fum negru iese de pe esapament. Multumind in gand pentru calitatea motorinei si rostind cateva vorbe frumoase la adresa companiei de la care am alimentat, resetez computerul de bord si plecam catre Bicaz. Mergem relaxat, privind peisajele de vis, iar consumul mediu se relaxeaza odata cu noi: 5.8l/100km. Frumos! Si consumul, si traseul. Opresc la Cheile Bicazului pentru o sedinta foto, perpendicular pe sosea, si pe langa Alina mai apar trei turisti cu aparatele ca sa imortalizeze frantuzoaica. Laguna atrage privirile ca un magnet. Continuam traseul spre Lacul Rosu si apoi apucam spre Bucuresti, fara a fi macar putin obositi de programul ultimelor doua zile. Ajung acasa, trag linie si socotesc: 978km cu 250lei…asta da realizare! Comportament neutru pe viraje cu incarcatura de 300kg…si asta da realizare! Doua sute de poze si peisaje de vis…cea mai mare realizare! Renault mi-a dovedit odata cu testul ca ideea de fabrica de stat nu se rasfrange asupra calitatii finisajelor, a materialelor sau a performantelor atinse. Laguna este ultra-moderna de la desen (controversat, ce-i drept) la senzatii , caracteristica fara de care in industria auto nu ai ce cauta! Saltul de la vechea varianta la actuala generatie este mare, pentru a tine pasul cu inovatiile perpetue.

Multumim Renault Romania pentru amabilitatea de a ne pune la dispozitie autovehiculul testat.