BMW 320Xd

13 decembrie 2009 de Bogdan Grigorescu

Să presupunem că aveţi de testat un BMW timp de câteva zile. Cum v-aţi simţi? Ştiu, şi noi am fost cam supăraţi… Celor cu simţul umorului mai puţin dezvoltat le spun că…am glumit. Pe cei cărora marca BMW nu le spune prea multe (deşi nu cred că mai există cineva în situaţia asta), îi invit să citească mai departe. Iar eu îmi propun să fiu calm şi să aştern pe hârtie toate impresiile, bune sau mai puţin bune pe care mi le-a lăsat bavareza.

Să începem!
Primul contact vizual pe care l-am avut cu maşina de test a fost în parcarea subterană. Deci a fost un contact protejat…de lipsa de lumină. Ce sare în evidenţă pe întuneric? Farurile agresive, nările cromate ale calandrului şi linia descendentă a plafonului, care fac din caroseria break una extrem de agresivă şi plăcută ochiului. Deschid uşile din telecomandă şi 4 LED-uri aşezate sub mânerele de deschidere a uşilor se aprind. Noaptea nu este numai „de efect”, ci şi de folos, pentru a nu călca într-o eventuală baltă aflată lângă maşină.Urc, introduc cardul în slot, apăs pe buton şi realizez că acest ritual se numea odată „dau la cheie”. Pistoanele comprimă amestecul cu un zgomot aspru, dar nemţesc, ordonat. În maşină, nici la rece diesel-ul nu deranjează. Se simte doar în schimbătorul de viteze, pe care-l face să vibreze discret. Aprind luminile şi din spatele lupelor xenonul se împrăştie (tot nemţeşte, reglându-şi automat înălţimea) prin parcare. Cadranele şi instrumentele de bord se înroşesc şi am o vagă bănuială că nu de timiditate. Pare că li s-a ridicat tensiunea.

Plecăm şi dăm cu nasul de lumină. Acum realizez cu adevărat faptul că specialiştii BMW au reuşit să ascundă o mulţime de dotări sub atât de puţine butoane, conferindu-i bordului o linie de o excepţională eleganţă. În practică, asta contează foarte mult. Nu eşti un şofer neajutorat într-o mare de butoane, ci ştii exact unde să cauţi, activezi comanda, iar maşina face restul pentru tine. Să luăm, de exemplu, instalaţia de sunet. Pentru reglajul setărilor sunetului există…un singur buton. L-am apăsat şi s-au deschis numai reglajele principale: bass, treble, balance, fader. Restul ştie singur (probabil că l-au instruit temeinic înainte să-l scoată la muncă), de aceea l-au numit BMW Business şi nu BMW Rookie. Apoi instalaţia de climatizare. Este automată, ca să nu-ţi mai baţi capul cu ea. Fireşte, dacă vrei neapărat, ai posibilitatea să te joci la ea. Nouă ne place să ne jucăm aşa că am făcut-o.

Exemplele pot continua, dar mai sunt şi alte lucruri interesante de spus. Ca de exemplu consumul la viteză constantă de 80km/h. …l-am remarcat la ieşirea de pe DN1 şi ne-a uluit: 4,7l/100km! Aţi putea spune că la fel consumă şi Diesel-ul dvs., dar să nu uităm că vorbim despre un 4×4, greu şi break, deci consumul este foarte bun! Am fost foarte încântat de performanţă, de aceea am decis să schimb ruta pe care o alesesem iniţial pentru a-l supune unor teste mai dure. Am apucat-o spre Vălenii de Munte. Cele câteva depăşiri pe care le-am făcut m-au făcut să înţeleg că atâta vreme cât sunt conştient că maşina nu are drept unic scop doborârea recordurilor de circuit, o să fiu un şofer fericit.

De fapt, Xd-ul nu este o maşină de şosea veritabilă, ceea ce în practică se simte. Cei 177 de cai şi cei 350 Nm par ceva mai puţini, în parte din cauza pierderilor din transmisie, în parte din cauza modului civilizat de a-i transmite la roată. Ajunşi în Văleni, vedem că media a ajuns la la 5,2l/100km. De aici însă avea să înceapă cu adevărat greul pentru maşină. Ace de păr, pante şi rampe cu înclinaţie mare…viraje largi şi cam tot ce poate fi mai solicitant pentru motor, şasiu şi cauciucuri. După primele viraje, am început să realizez care este cu adevărat comportamentul dinamic al maşinii. În primul rând, a fost necesar să fiu permanent conştient că viteza pe care „o simţi” la volan este mai mică decât cea reală. Altfel aş fi fost tentat să „arunc” maşina pe viraj la viteze prea mari, cu consecinţe nu foarte plăcute. Comportamentul pe viraje este în general neutru, însă dusă la limită, situaţia se schimbă. Dacă realizezi că viteza cu care ai intrat în viraj este prea mare şi tai gazul, se comportă întocmai ca o maşină cu tracţiune faţă, manifestând un caracter subvirator destul de pronunţat. Situaţia se schimbă radical la intrarea cu viteza corectă în viraj şi ieşirea full-gas: maşina se simte întru totul ca un BMW adevărat, supravirator. Indiferent de situaţie, controlul este mai dificil decât la un bimmer în două sau patru uşi, din cauza masei mari a caroseriei şi a centrului de greutate înălţat. Sistemul X-drive este setat special pentru a permite şoferului să experimenteze, de aceea nu „se alarmează” la micile glisade. Numai situaţiile cu un grad avansat de dificultate îl deranjează, de aceea le corectează fin, prin redistribuirea cuplului între cele 4 roţi. Ceea ce a limitat din plin plăcerea de a negocia virajele la limită a fost setul de pneuri de iarnă, oarecum înguste şi neindicate pentru experimente la limita pe sosea. Oricum, ceea ce recomand este evitarea negocierii virajelor la limită, pentru că nu pentru astfel de nebunii a fost gândită maşina şi asta se simte.

Am decis să urcăm la Muntele Roşu pentru a-i verifica eficienţa pe zăpadă. Aici am rămas uimit de potenţialul maşinii. Pare că sunt la volanul unui offroader veritabil, al cărui unic scop este cel de a ajunge în vârf. Sistemul funcţionează simplu: dacă 3 roţi pierd aderenţa şi a patra nu, singura roată cu aderenţă mişcă maşina. Este plăcut să observi din exterior comportamentul: roţile se mişcă uşor, pe rând, bavareza refuzând să se împotmolească. Cu adevărat excepţionale au fost în această situaţie şi pneurile Bridgestone, perfect adaptate mersului prin zăpadă sau pe gheaţă. Peisaj mirific, şedinţă foto, motiv de a observa alte trăsături ale design-ului exterior.

Privită din faţă, bavareza inspiră agresivitate, fără a renunţa la eleganţă. Pare că pe sub sprâncenele arcuite te privesc ochii de drăcuşor (de ce le-o fi zicând totuşi angel eyes?), iar nările mărite nu lasă loc de altă interpretare: „păzea că m-am înfuriat”. În lateral, nervura mediană urcă, concomitent cu linia descendentă a plafonului, degajând un dinamism pronunţat. Roţile sunt împinse înspre înainte pentru a crea un efect de demaraj chiar şi când maşina este în repaus. Am plecat cu plămânii plini de aer curat. Mă cam umflasem şi datorită aspectului maşinii pe care o conduc. E un BMW, totuşi! Arată ca un BMW, dar consumă cam ca un Mini.

Am coborât până în Săcele folosind frâna de motor şi am ajuns la 6l/100km. În Braşov, printre priviri galeşe aruncate de şoferiţe (semn că şi în varianta break, Seria 3 are sex-appeal) am găsit parcarea hotelului.
A doua zi dis-de-dimineaţă am pornit la drum. Prin Braşov şezuturile tari şi suspensia nu ne-au bucurat şalele. Am părăsit însă repede oraşul şi ne-am oprit pe rând la Cioplea şi Trei Brazi, unde am mai tras un set de cadre maşinii.

Apoi am urcat acolo unde nimeni nu se aştepta: după un drum înzăpezit până la Cota 1400, am decis să căţărăm bavareza la plecarea telecabinei. Şi cum până acolo nu se aventuraseră decât un Mitsubishi Pajero, o Toyota Land Cruiser şi un Suzuki X-90, se uitau cu toţii la noi cum încet, dar sigur, urcam pe o rampă accentuată acoperită cu zăpadă. Am coborât la fel de sigur cum am şi urcat.

Şi ne-am întors spre Bucureşti. Am remarcat o ultimă treaptă (a şasea) lungă, care valorifică din plin cuplul şi puterea mari oferite de motor. La 1500 rot/min avem 80km/h, la 2000 – 105, 2500 – 130 şi la 3000 rot/min. – 160km/h (viteză reală). Consumul la viteza de 130km/h este de numai 5l/100km! Seară fiind, am experimentat şi beneficiile pe care le aduc oglinzile heliomate, care se închid (ce puţin spectaculos) la culoare. Ajunşi în oraş, în aglomeraţie am activat sistemul start-stop. Acesta opreşte motorul atunci când maşina este în repaus şi la relanti (adică la semafor), iar la apăsarea ambreiajului îl porneşte într-o clipă. Dacă doriţi să evitaţi oprirea repetată a motorului, ţineţi ambreiajul apăsat sau dezactivaţi sistemul, prin simpla apăsare a unui buton. Câştigul la consum este impresionant şi cu atât mai spectaculos cu cât este mai aglomerat. În parte şi datorită acestui sistem, am obţinut la finalul testului un consum mediu (mixt!) cu adevărat excepţional de 6l/100km! Iar la parcarea în garajul subteran al BMW Group, un alt fapt de menţionat: la cuplarea marşarierului, oglinda din dreapta se înclină pentru ca şoferul să poată observa bordura. De mare efect, foarte eficient şi simplu. De fapt, cam asta este filosofia noului 3-ar. Pe toată perioada testului a ţinut să ne demonstreze că un BMW poate fi simplu însă foarte dotat, break însă foarte atrăgător, puternic însă foarte economic.

Multumim BMW Group Romania pentru amabilitatea de a ne pune la dispozitie autovehiculul testat.