Mini Clubman S

24 decembrie 2008 de Bogdan Grigorescu

Se spune ca fiecare dintre noi ar face fata unei cantitati de 1mg de adrenalina in situatii critice. Dar daca secunda de secunda, timp de 20 de minute esti bombardat cu o tona de adrenalina? Daca relatia dintre tine si sosea devine mai intima decat cea cu propria-ti persoana? Daca ai baut un litru de ness si te-ai urcat la volan sa te duci pana la piata? Daca te-ai visat sarind de la 10.000m cu parasuta si te-ai trezit brusc? Daca toate astea s-au intamplat simultan, inseamna ca tocmai conduci un Mini Cooper S. Eu am facut-o si am depasit granita la care parul devine maciuca, sfarcul devine punct, palmele – lac iar ochii cat cepele fixeaza pe retina imaginea din parbriz prin pupilele reduse la minimum. Retrovizoare? Pentru ce? Nu vine nimic din spate. Vitezometru? Doar un detaliu menit sa panicheze.

Fixat in scoica, nu mai conteaza altceva decat volanul, pedalele, schimbatorul si 2 cm in stanga zonei rosii a turometrului. Era sa scriu “vreo 2 cm.”, numai ca in S nu e loc de “vreo”, “cam”, “aproximativ” sau “posibil”. Nu. Aici ori e laie, ori balaie. Fireste, vorbesc de un kart de sosea, cu tot ceea ce decurge de aici: manevrabilitate, reprize, viteza, senzatii. E indecent de rapida, indiferent la ce standarde o raportezi. Pe soselele sinuoase pe care le-am strabatut timp de 20 de minute cu acceleratia on/off am realizat ca potentialul Mini-ului se situeaza mult peste cerintele oricarui sofer cu veleitati de pilot. Acele de par sunt un deliciu (si ar fi fost si mai spectaculoase daca am fi beneficiat de propulsie in locul tractiunii), iar virajele largi negociate la limita sunt insotite de scartaitul ascutit al pneurilor ce anunta din timp inceperea glisadelor. Suspensia reglata dur si amortizoarele cu cursa scurta creeaza senzatii unice la volan: pastrand proportiile, manevrabilitatea se apropie mai mult de cea a unui monopost F1 decat de cea a unui autoturism de serie. Astfel, bracarea la viteze mari nu produce inclinarea caroseriei, mai ales in conditiile echiparii cu pneuri cu talie joasa. Combinat cu directia precisa, efectul este devastator: S-ul beneficiaza de o eficacitate extraordinara pe viraje. In esenta, senzatia este ca pilotezi o jucarie de 500kg., practic fara suspensii si fara vreo asistare, echipata cu un exceptional “4 cilindri” supraalimentat, pe circuitul de la Nurburgring. Cu doua mici diferente: Mini-ul este foarte asistat (chiar daca nu se simte) si Nurburgring-ul romanesc e ticsit cu TIR-uri. Urmarind filmul, veti intelege cel mai bine ce vreau sa spun.
Citind aceste randuri (era sa scriu “introducere”), multi dintre dvs. ar fi tentati sa considere noul Mini S un bolid adaptat perfect la tot ceea ce se cheama “racing”. Asa este, insa pe langa abilitatile de atlet, bavarezii l-au inzestrat si cu alte calitati incontestabile. De pilda, in varianta “Clubman”, beneficiaza de spatiu interior rezonabil si mai mult decat atat, de acces extrem de facil in habitaclu. Daca pe partea stanga avem o singura portiera, pe dreapta sunt doua, cea din spate fiind de tip “suicide” (se deschide invers).

Adoptarea acestei solutii constructive unice in lume creeaza doua mari avantaje: pe de o parte mentine rigiditatea sasiului crescuta (pe stanga exista o singura usa), iar pe de alta parte elimina stalpul dintre usile de pe dreapta, facand urcarea in spate o joaca de copil. Portbagajul beneficiaza in locul clasicului hayon de doua usi batante inegale, iar capota se deschide cu tot cu masca si decupajele din faruri, lasand motorul usor de accesat. Inovatie din bara-n bara.

In masina, alte detalii inedite il scot din multime. In primul rand, vitezometrul cu diametru apocaliptic, asezat pe consola centrala pentru a putea fi vazut fara efort chiar si cu ochii inchisi. Apoi turometrul – unicul instrument asezat perfect in raza vizuala a soferului. In bord – insertii de aluminiu 100% natur. Atat de real incat se vad (si se simt) pana si bavurile ramase in urma prelucrarii. Efectul este incantator si incomparabil peste o imitatie de aluminiu. Pe de alta parte, vinilinul albastru de pe bord este pur si simplu prea ieftin si nu face cinste Mini-ului. Gurile de ventilatie au aspect retro, incadrandu-se perfect in filosofia marcii.

Suprafetele vitrate nu exceleaza prin dimensiuni, de aceea senzatia este ca mergi intr-un muscle car american, cu usi inalte si geamuri mici. Evident ca pentru a obtine spatiu interior decent dintr-o lungime de numai 3.93 m, s-a taiat de undeva. Acel “undeva” este portbagajul care, cu ai sai 260l (930l cu bancheta rabatata) nu impresioneaza. Cu toate acestea, este destul de mare pentru doua perechi plecate intr-un scurt sejur. Despre climatizare si sunet nu-s multe de spus. Ca la orice bimmer – fara cusur. Desi se poate asculta Vivaldi la 30°C ca la Filarmonica, recomand Rammstein cu clima setata la 16°C intru racorirea spiritului si a palmelor, ambele (de fapt, toate trei) incinse. Nota bene: chitara bass suna demential! Scaunele sunt profilate anatomic, fara a fi restrictive in vreun fel. Este indeajuns de restrictiv faptul ca geamurile sunt inguste (inclusiv parbrizul), ceea ce poate crea celor mai sensibili o usoara senzatie de claustrofobie. Oricum, vizibilitatea fata si cea laterala nu au de suferit, singura problema fiind in spate, la parcari. Inca din a doua zi de test m-am obisnuit, ceea ce ma face sa nu o consider o problema reala. Raman in oras pentru a studia comportamnetul suspensiei. Spuneam mai sus ca Mini S nu este o creatie ce suporta compromisuri, iar suspensia primeste nota 10 pentru sportivitate. Intelegeti, deci, ca in oras, traversarea liniilor de tramvai nu reprezinta cea mai entuziasmanta activitate. Slalomul printre masini, insa, da! Nu recomand mersul la limita in oras: pericolele pandesc la tot pasul. Cu toate acestea, insa, recunosc ca nu m-am putut abtine de la a-l alerga putin. Sigur, o astfel de masina nu este tocmai economica. Condusa normal, nu veti simti valori exagerate ale consumului: 6.5% afara si aproape 10% in oras. Insa ce inseamna “normal” la Clubman S? N-am reusit sa aflu dupa acest test. De aceea, consumul meu s-a “invartit” pe la 8-9% inafara, iar in oras am scapat cu 10l/100km. Ieftin, as spune, gratie sistemului care opreste motorul la semafor: franez, masina se opreste, la fel si motorul. Calc ambreiajul – motorul porneste de la sine, fara vreo alta interventie. Sistemul are efect evident la orele de varf din Bucuresti, cand mai mult se sta decat se merge. Nu stiu cat de mult rezista electromotorul la pornirile repetate, dar sunt sigur ca bavarezii s-au gandit la asta inaintea mea.

Daca mi-a placut Mini Clubman S intrebati? Pai, sa vedem: incepe sa accelereze puternic precum un Diesel (de la 1500rot/min) si urca in ture ca un benzinar de top (pana la 7000 rot/min.), cu un timbru sonor de exceptie. Este mic pe dinafara si mare pe diauntru, are doua usi fara montant central, care ofera o deschidere imensa, consuma cat un Diesel in aglomeratie si se simte ca un kart pe viraje. Asa cum orice vedeta extravaganta are toane, si lui Clubman S trebuie sa-i trecem cu vederea suspensia prea dura pentru oras. Mi-a placut la nebunie!

Lista de preturi Mini Clubman

Multumim BMW Group Romania pentru amabilitatea de a ne pune la dispozitie autovehiculul testat.