Opel Insignia

1 decembrie 2009 de Bogdan Grigorescu

Verde. În primul rând – o culoare. În ultima vreme – un concept. Pentru mine, timp de două zile – un mod de viaţă. Totul a început cu concursul “Eco jurnalistul anului 2009”, organizat de greenblog.ro şi Opel România. Am fost invitat să particip şi am reuşit să ajung printre semifinalişti. Înainte să mă bucure, vestea m-a făcut să-mi pun o întrebare: sunt destul de eco pentru a participa la concurs? Greu de spus. Încep să fac bilanţul: nu mai am silueta de la 20 de ani, deşi mai bat oraşul cu bicicleta. Am plantat doi pomi şi sortez deşeurile (la insistenţele soţiei, ce-i drept). Nu calc iarba şi nici n-o fumez. Când conduc, obişnuiesc să o fac economic. Şi, ca să nu fiu ipocrit, completez: nu neapărat pentru natură, cât pentru buzunarul meu. V6-le turbo pe care-l am nu cunoaşte cuvinte precum chibzuinţă, echilibru sau tihnă, deşi mă străduiesc să-l învăţ de fiecare dată când îl scot la plimbare. Am plantat în schimb doi pomi (ah, pe-asta am mai spus-o). Mai uit lumina aprinsă şi apa curgând. Pun în balanţă şi concluzionez: se poate şi mai bine. De aceea, am început să consider competiţia mai mult decât o cursă pentru obţinerea premiului cel mare. Am luat-o mai degrabă drept o luptă cu mine, cu obiceiurile mele.
Arma cu care încep lupta se numeşte Insignia.

Deşi nu pare, numele ascunde semnificaţii interesante. Insignia înseamnă în latină emblemă, semn distinctiv. Mai mult, provine din alăturarea cuvintelor in-signum. Vă mai amintiţi Opelul Signum? Şi noi. Era un semn cum că un model emblematic va apărea pe piaţă. A apărut. Ce face din Insignia un model emblematic? În primul rând, design-ul. Nu numai aspectul (care, trebuie să recunoaştem, e impresionant), ci şi coeficientul de rezistenţă la înaintare, care atinge valoarea excepţională de 0,27! Aceasta îl propulsează în topul segmentului D, peste rivali premium, mult mai scumpi. Apoi, motorizările. Downsizing-ul, adică micşorarea cilindreei concomitent cu mărirea puterii, asigură consumuri (deci emisii) minime. Primele două condiţii pentru a obţine un consum redus au fost îndeplinite. Ce aduce nou, în plus, varianta Ecoflex? Un Cx superior, de numai 0.26, obţinută prin modificări în partea frontală şi prin scăderea gărzii la sol. Totodată, ultimele două trepte de viteză mai lungi decât ale modelului stock. Cum se reflectă modificările în consum, vom vedea în cele ce urmează.

Am luat maşina de la sediul greenblog.ro cu rezervorul plin. Am vrut să verificăm presiunea din pneuri, mergând pe principiul că pneurile prea desumflate măresc simţitor consumul. Isteaţă şi dotată (da, se poate!), Insignia ne-a liniştit, prin martorul luminos din bord. Cu un rictus de mulţumire vegetativă (adică zâmbind cu toţi dinţii), am notat kilometrajul la plecare şi am tăiat-o. Din păcate, drumul din centrul Bucureştiului până la periferie a fost un mic calvar. Ca să-i vin de hac, am oprit motorul la fiecare “roşu”, maşina nefiind dotată cu sistem start-stop automat. N-am accelerat inutil şi am reuşit să menţin consumul până la ieşire la o remarcabilă valoare de 5.2l/100km! Cred că am tot oprit-o, mai degrabă, pentru a vedea cum acele descriu un cerc complet la fiecare răsucire a cheii în contact. De mare efect, ca şi maşina în sine. Atâtea priviri au mângâiat-o prin Bucureşti, încât ne-am decis să n-o mai spălăm. Insignia e frumoasă oricum. Bucuroşi că am scăpat nedeocheaţi, noi înşine fiind chipeşi, tineri şi modeşti, am ieşit spre Râmnicu-Sărat, cu destinaţia Slănic Moldova. Ne-am decis încă de la început că nu vom face un test doar de dragul de a consuma cât mai puţin. Am fi putut ieşi pe Bucureşti-Piteşti, seta cruise-control-ul la 70km/h şi am fi scos, probabil, 3l/100km. Sau am fi urcat maşina pe elevator, am fi cuplat treapta a 6-a şi ne-ar fi ieşit un minunat 0,2l/100km. Nu. Testul nostru ar trebui să arate cât papă noua Insignia pe un traseu combinat, pitoresc chiar, pe care l-ar alege o familie într-o vacanţă, cu puţină grijă la condus. Prin “grijă” înţeleg respectarea unei sume de condiţii, în ciuda performanţelor dinamice de care este capabilă maşina. Adică – abţineţi-vă şi veţi ajunge…mai departe cu aceeaşi motorină.

Eu m-am documentat din timp şi am aflat că motorul îşi atinge cuplul maxim între 1750 şi 2500 rot/min. În practică, schimbarea treptelor la 2000rot/min. mi-a dovedit că motorul îşi menţine cuplul maxim în treapta superioară. De aceea, am profitat şi am scăzut consumul la numai 4,0l/100km la intrarea pe centura Râmnicului. Am ales un traseu mai ocolit, dar care mi-a permis să evit opririle repetate. Deşi iniţial am decis să nu depăşesc 70km/h, din cauza creşterii exponenţiale a rezistenţei aerului peste această viteză, inginerii germani mi-au uşurat munca şi au “lungit” ultimele două trepte de viteză pentru consum redus la viteze mai mari. Aşa că am continuat să mergem economic şi la 100km/h, cuplând pilotul automat. Am început să ne jucăm la spectaculosul sistem multimedia. De la navigaţie, la DVD, trecând prin de-acum banalele radio-CD-USB – sistemul le face pe toate. Pe toate, mai puţin ce ne-a interesat pe noi cu adevărat, adică navigaţie în România. Am trecut peste inconvenient, mai ales că maşina fusese adusă din Germania special pentru acest eveniment. Iau drumul Buzăului, în timp ce colegul meu îşi prinde urechile prin multitudinea de butoane de pe consola centrală. Nu durează mult şi iese din ceaţă cu orgoliul neşifonat. Ba chiar remarcă: “frumos structurate comenzile, nemţeşte”. Aşa o fi. Consumul pare mai degrabă japonez: după încă nişte zeci de km, scade cu încă o zecime. Era chiar zecimea psihologică: doamnelor şi domnilor, intrăm pe tărâmul eco, cu o medie de numai 3,9l/100km! Mă întreb: dacă scăpăm de greutatea în plus, reuşim mai puţin? Aş fi putut înlocui la plecare roata de rezervă cu un spray de vulcanizat pneurile, dar n-am făcut-o. M-am tuns, în schimb, deci am scăpat de cele 10kg de plete care mi-ar fi crescut inutil consumul. “Ce mai pot arunca peste bord?”, mă întreb, uitându-mă plin de idei la al meu coleg. Nimic, pentru că suntem eco (deci nu aruncăm nimic pe geam) şi pentru că vrem să testăm un consum real al maşinii.

Mă gândesc că am ajuns la un consum fantastic, cu o maşină spaţioasă şi 100% de serie, în timp ce trec pe lângă monumentul din Mărăşeşti. Oprim, stăm 5 minute şi plecăm din nou. Nu-l vizitam, din lipsă de timp. Simulăm doar o familie mare şi fericită, interesată de toate punctele de atracţie de pe traseu. Mă relaxez puţin, urc întreaga familie (a se citi “colegul”) în maşină şi gonesc uluitor cu 100km/h spre Adjud. De aici până la Oneşti – aglomerat. Nu mă pot abţine şi, cu riscul creşterii sensibile a consumului, scot la iveală coarnele Insigniei. Nu trebuie să caut mult. Depăşirile în treapta a 3-a nu sunt decât o formalitate. Cele 1600kg practic nu se simt nici la reprize, nici la consum. Urcăm din nou la 4l/100km. Ajunşi în amurg la Slănic Moldova, ne oprim pentru nişte cadre cu maşina. Urc în spate pentru echipamentul foto şi remarc un spaţiu excelent pentru genunchi şi aproape corect pentru cap. Când ies, dau un cap în cadrul uşii, iar păsărelele-mi şoptesc: “iată preţul plătit pentru stilul berlina-coupe”. Au dreptate. Mă uit încă o dată la maşină şi mă topesc precum o domnişoară la vederea unei poşete franţuzeşti. Îmi trece şi durerea de cap privind linia discretă care străbate portierele maşinii. Linia de coupe nu alterează nici volumul, nici deschiderea capotei. În cei 500 litri pot fi încărcate obiecte voluminoase, iar la nevoie există variantele hatchback şi break. Pentru consum minim, însă, recomand să nu încărcaţi lucruri inutile. Noi a trebuit să ne încărcăm cu ceva energie, de-aceea am luat masa.

Apoi – am apucat-o spre Oneşti, iar de-aici către Târgu-Secuiesc. În traducere, asta înseamnă că străbăteam Carpaţii Orientali. Prin Pasul Oituz, şoseaua devine un şir nebun de ace de păr în pantă şi rampă, urmat de o porţiune virajată larg, demne de Campionatul Naţional de Viteză în Coastă. Noi am încercat să menţinem media de consum şi, cu un şofat corect, am reuşit. Pe prima porţiune, la deal, am abordat acele de păr cu treapta cea mai mare care să ne permită acest lucru. Am descoperit un ansamblu propulsor extrem de potent, capabil să menţină o viteză constantă la deal în treapta a 3-a! Pentru a nu retrograda în trepte, am fost nevoit să negociez virajele la limită, fapt care nu mi-a displăcut. Dimpotrivă: menţinerea pe apex (trasa ideală) mi-a dezvluit un şasiu splendid setat, rigid, perfect adaptat unui stil de condus dus la extrem. Aş fi preferat să “simt şoseaua” în volan mai bine, să am o direcţie mai exactă, pe măsura suspensiei şi a şasiului. Nu vă veţi lovi însă de problema asta. Consideraţi-o ca fiind o remarcă a unui dependent de pilotaj, mai degrabă decât de şoferie.

Sus, în deal, e-o…Insignia, cu un consum mediu de 4.2l/100km. De-acum coborâm. Rămânem în treapta a 3-a şi descindem, elegant, pe frână de motor. Acum, motorul îşi schimbă rolul: din propulsor devine frână. Mai pe româneşte, rulăm cu 0 l/100km, lăsând forţa gravitaţională să facă totul pentru noi. Jonglând prin trepte, deci jucându-ne cu compresia şi cuplul la roată, reuşim să nu călcăm frâna decât de două ori până la…Târgu Secuiesc! Nu a fost doar un moft, ci, mai mult, un mod de a nu irosi energia cinetică prin transformarea în căldură şi disiparea în atmosferă. Savant, nu? De fapt, e simplu: cu cât frânăm mai des, cu atât consumăm mai mult. Am aplicat teoria şi, la poalele Tâmpei atingeam o medie de 3.8l/100km! Apoi, al doilea hop. De fapt, o dilemă: traversăm Meridionalii, sau Carpaţii de Curbură? Preferăm a doua variantă, mai spectaculoasă şi apucăm prin Munţii Ciucaş spre Cheia. E deja noapte, deci nu putem admira peisajul spectaculos. Oricum, toate testele noastre îl includ, deci atât noi, cât şi voi îl cunoaştem perfect. Asta ne ajută mult. Reuşim să negociem fiecare viraj fără accelerări inutile, fără pierdere de energie. În vârf, revenim “în 4 litri”, dar urmează o descindere lungă, virajată şi economică. În mijlocul unei discuţii, mă trezesc că remarc:”Doamne, ce ţară frumoasă avem!”. Colegul îmi răspunde ironic:”Ţie ţi-e somn, nu?”. După nişte clipe de reflecţie, admite uşor jenat:“Ai dreptate. Păcat că nu suntem mereu conştienţi de asta şi de multe ori ne batem joc de ea…”. Mare, fluviu, deltă, câmpie, dealuri, munţi, zeci de râuri, păduri…câte şi mai câte. O splendoare! Coborâm, cum altfel decât pe frână de motor. Spre Ploieşti revenim la 3.8l/100km. Apoi, surpriza s-a produs pe neaşteptate. La Tâncăbeşti, consumul scade la 3.7l/100km. Menţin viteza constantă şi reuşesc să aduc maşina la redacţia greenblog.ro cu aceeaşi valoare remarcabilă a consumului.

A doua zi, am alimentat, ca şi la plecare, până la primul “click” al pompei. Cu 28.5l de motorină am parcurs 723km. Făcând un calcul, ne rezultă un consum mediu de 3.94l/100km. Totul este însă relativ: click-ul depinde de concentraţia de gaz din rezervor, de toanele pompei şi de alţi factori. În plus, cei 3.7l/100km afişaţi pot fi chiar 3.79…deci, pentru a fi pe deplin corect, susţin sus şi tare că Insignia poate străbate un traseu mixt cu mai puţin de 4l/100km! Este o realizare colosală, atât pentru maşină, cât şi pentru mine! Cel mai important – este o realizare colosală în favoarea mediului, a buzunarului, a sănătăţii noastre, a tuturor!

Câteva sfaturi pentru a conduce eco:

1. Echipaţi-vă maşina cu pneuri ce opun rezistenţă mică la rulare. Deşi costă mai mult decât cele obişnuite, îşi vor amortiza preţul în timp, prin economia de combustibil.

2. Verificaţi presiunea gazului din pneuri la fiecare 2 luni. Pneurile desumflate vor creşte consumul de combustibil, în timp ce pneurile prea umflate se vor uza prematur.

3. Evitaţi încălzirea motorului pe loc. Puneţi maşina în mişcare imediat după ce aţi pornit motorul, fără a accelera puternic.

4. Schimbaţi vitezele corect, fără a supra-solicita motorul. În cele mai multe cazuri, asta înseamnă schimbarea la 2000rot/min.

5. Anticipaţi ruta şi traficul. Evitaţi să frânaţi şi să acceleraţi inutil, privind traficul prin luneta maşinii din faţă. Astfel, veţi putea anticipa din timp situaţiile în care se frânează, fie evitând să acceleraţi, fie folosind frâna de motor.

6. Nu depăşiţi 70km/h. Dincolo de această viteză, rezistenţa opusă de aer creşte exponenţial, iar consumul de combustibil – în mare măsură.

7. La opriri mai lungi de 20s, opriţi motorul. Acest sistem este automat pe unele autoturisme de ultimă generaţie şi se numeşte de regulă „start-stop”.

8. Nu transportaţi obiecte inutile în maşină. Dacă aveţi de transportat totuşi bagaje, faceţi-o folosind portbagajul maşinii şi nu ataşaţi portbagaje adiţionale pe plafon.

9. Nu modificaţi aspectul maşinii prin montarea de eleroane, spoilere sau alte elemente „de stil”.

10. La întoarcerea din călătorie, poziţionaţi maşina pentru a pleca direct a doua zi. Dacă aveţi de ales între a manevra maşina cu motorul cald şi a o întoarce cu motorul rece, alegeţi mereu prima variantă, datorită consumului mai mic.

11. Nu porniţi aerul condiţionat al maşinii decât dacă este neapărat nevoie.

12. Adoptaţi rute mai ocolite şi mai libere, in pofida celor mai scurte şi aglomerate. Evitaţi traficul din oraşe, mergând pe centură.

13. Evitaţi folosirea autoturismului personal, mergând mai des cu mijloacele de transport în comun.

14. Ţineţi evidenţa consumului de combustibil obţinut cu maşina dvs. Numai astfel vă veţi provoca să conduceţi mai economic.

15. Menţineţi-vă maşina în stare buna de funcţionare. Schimbaţi la timp consumabilele, curăţaţi la intervale regulate injectoarele şi veţi avea o funcţionare corectă şi un consum minim de combustibil.

Mulţumim www.greenblog.ro şi Opel Insignia pentru amabilitatea de a ne da şansa de a fi…verzi!