Test drive Opel Ampera
24 decembrie 2012 de Bogdan Grigorescu
Plug-in hybrid, sau vehicul electric cu range extender? Judecă-l cum vrei. Cert e, însă, că Opel Ampera este un pionier al electificatelor cu încărcare la priză!
Mă întind, casc adânc și privesc pe geam. Dimineață senină de aprilie…pomii înfloriți răspândesc o puternică mireasmă în eter, păsările triluiesc prin răcoarea zilei abia născute, soarele portocaliu își face loc pe albastrul neprihănit al cerului… ”Ah…ce zi minunată…azi o să salvez lumea!” îmi zic. Privesc rezervat către parcare: jucaria mea de 200 de cai mă invită tacit la o tură de adrenalină. “Rusine”, îi spun, și o apostrofez în continuare: “Azi nu poluez. Azi salvez lumea!”.
Mă îmbrac lejer și plec spre sediul Opel Romania pentru testul cu Ampera. Mai arunc o privire Alfei și, cu o demnitate de Captain Planet…iau metroul. În căști răsună radio Itsy-Bitsy…”azi nu poluez, azi salvez!”. Brusc, filmul se rupe: wow! Ce e asta? Am citit câteva articole despre ea, am vazut fotografii, filme, dar în realitate e mult mai agresivă: Ampera arată excelent! Dacă se mișcă măcar pe jumătate, atunci concurența are o problemă.
Viața la bord
Primesc cardul, urc, apăs butonul START și pornesc show-ul: cele două ecrane de 7 inchi îmi expun informații complete într-o grafică fascinantă. Animațiile și culorile, deși oferă atâtea detalii, o fac foarte intuitiv. A le citi e o joacă de copil, însă a le selecta cere puțin exercițiu. Unele funcții sunt selectabile de pe consola centrală, altele – direct de pe ecranul touchscreen. Soluția displayului touch este, în final, câștigătoare (pentru că elimină un număr considerabil de butoane de pe consolă), însă necesită o perioadă de acomodare.
Cu Opel Ampera la drum
Copleșit de atmosfera de UFO (n-am fost într-un OZN, dar presupun că așa trebuie să arate), selectez programul NORMAL (deși n-are nimic normal în el). Pentru Opel, normal înseamnă electric. Asta spune totul despre viziunea lor asupra viitorului. Accelerez. Senzația e (cel puțin) interesantă: însoțit de un sunet discret, Ampera alunecă prin trafic, ajutată și de lipsa treptelor de viteze. Atrage atenția tuturor, paradoxal, tocmai prin lipsa zgomotului. Si prin aspectul futurist. Mie-mi place să cred că șoferul atrage privirile și ignor atuurile mașinii. Pornesc radio-ul, ridic geamurile și aproape că mă rup complet de trafic. ”Tare! (îmi zic). Cu Ampera, rutina zilnică devine, dacă nu o plăcere, măcar foarte ușor de suportat”. N-apuc să termin, și armonia din habitaclu e distrusă de câteva click-uri: George, fotograful nostru, trage niste cadre ad-hoc.
Aparent dezinteresat, accelerez (era să scriu dau gaz, deși dau electroni). Motorul electric își dezlănțuie instantaneu toți cei 370Nm, într-o accelerație constantă, ușor amețitoare. Fac un slalom scurt printre benzi și realizez că, deși nu-i o mașină ușoară, șasiul Amperei face față puterii motorului. George, surprins de vigoarea accelerației, caută un mâner de susținere. În zadar, însă. Probabil că toți inginerii au fost ocupați cu sistemul de propulsie iar designerii – cu detaliile spectaculoase, pentru că niciunul nu s-a gândit la un banal mâner pentru pasager.
Supliciul său a luat sfârșit când o doamnă ne-a traversat prin față, fără sa ne-audă apropiindu-ne. Noroc că inginerii s-au gândit la asta și mi-au pus pe tavă un claxon special pentru pietoni, de intensitate mai mică. Îl folosesc cu încredere, trezind-o la realitate și frânez din instinct. Frânele sunt eficiente și nu trădează masa mașinii. Doar dozarea forței de frânare necesită o mică perioadă de acomodare.
Consumuri
Decid totuși să trec pe programul ”Hold”, care păstrează cantitatea de curent în baterii, activând motorul pe benzină. Așa, nimeni nu mai are scuze: Ampera ”se aude”. E adevărat, nu atât de tare ca un benzinar 100%. De fapt, în mașină sunetul motorului e discret, mai ales la turații scăzute, când transmite mai degrabă doar o ușoară vibrație în volan. O dată cu accelerarea însă, motorul se turează (pentru a suplini nevoia de energie a agregatului electric), vibrația pierzându-se complet printre zgomotele de rulare. În repaus, indiferent de programul selectat, motorul este oprit, pentru a nu irosi energie. Cu toate aceste artificii, în modul ”Hold”, am obținut un consum de 7l/100km prin oraș, în condiții de trafic mediu.
Consumul mediu pe parcursul ultimilor 2100km (în regim urban – autostradă, numai pe benzină) a fost de 6,1l/100km, o valoare decentă, însă nu spectaculoasă. Firește, să nu uităm că această valoare a fost obținută folosind motorul pe benzină. Dacă însă ați folosi Ampera sub 80km/zi și ați reuși să atingeți maximum de autonomie pe baterii anunțat de Opel (ceea ce e foarte greu), ați reuși un consum de energie echivalent cu 1,2l/100km benzină! Oricum, prețul unei încărcări complete a acumulatorilor este de aproximativ 8 lei.
Admiratori
Cufundat în aceste detalii, am uitat de ședința foto. Nu și George, care m-a atenționat. Și cum Sala Polivalentă era aproape, am priponit electronii pe câmpul magnetic (bancu-i vechi, știu) și, bucuros că nu e nimeni prin preajmă, am purces la tras cadre. Însă, spre uimirea mea, de nicăieri au început să apară privitori. Mai în temă, mai pe lângă, toți voiau să știe cu ce se mănâncă și mai ales ce mănâncă Opel Ampera. Deschid demonstrativ portbagajul și toate portierele și observ (împreună cu ei)spațiul interior. 4 persoane de talie medie călătoresc comod, iar bagajele, atâta vreme cât nu se exagerează, își găsesc loc în cei 310l ai portbagajului.
Click aici: merită, sau nu un plug-in hybrid?
Sigur, în clasa medie se poate călători și mai confortabil, dar să nu uităm că Ampera are o baterie de acumulatori cât două motoare termice! Acumulatorii sunt așezați în forma literei T, deci necesită un tunel median pronunțat – de aici și prezența a doar două scaune individuale în spate. Nu înțeleg totuși cum de nu există și o cotieră între ele (ci doar suporți pentru pet-uri), respectiv o poliță rigidă deasupra portbagajului, în locul pânzei (care nici nu se rulează). Închid ușile, iar auditoriul încă mai are întrebări: ”Și cât costă jucăria?”. Întrebarea mă pune pe gânduri, iar răspunsul și mai mult: ”Aproximativ 44.000 euro”.
Presupunând că o persoană care dispune de suma asta are probleme legate de consumul mașinii (improbabil, de altfel), atunci are mai multe alternative, dincolo de Ampera (niciuna cu o astfel de tehnică elaborată, ce-i drept). Cu toate astea, tehnologia nouă a avut mereu prețul său: dai un ban, dar joci în altă ligă. Apoi, să nu uităm că Ampera nu poate fi încărcată decât la priză. Deci, daca stai la apartament și lucrezi într-o locație fără prize în garaj, uit-o. Oricum, daca îndeplinești condițiile astea, atunci n-ai bani s-o cumperi, deci clar nu ți se adresează.
Target
Dacă însă stai la casă (sau ai o priză disponibilă câteva ore pe zi), mergi sub 100km/zi și, în plus, dispui și de bani suficienți ca s-o cumperi, vei avea parte de multe satisfacții: stil unic, consum infim, dinamică deosebită, zgomot inexistent și, peste toate, un statut de rara avis în trafic. Le-am savurat pe fiecare în parte și am returnat mașina la importator cu zâmbetul pe buze, convins fiind de viabilitatea concepției. Am luat metroul spre casă (iubesc motoarele electrice!) și, cu gândul că, la un moment dat, astfel de mașini vor umple orașele lumii, m-am uitat la italianca mea clasică, gurmandă, luxoasă și puternică precum la un animal pe cale de dispariție.